In 6 iunie 2010 seara incepem evanghelizarea pe Dealul Florilor in spatial inchiriat in incinta magazinului Flora( fosta cofetarie Flora).
         Solicitam rugaciune din partea bisericii pentru calauzirea Duhului Sfant in evanghelizarea de la Flora. Intelegem ca Domnul Isus ne-a trimis sa vestim Evanghelia la orice faptura. Am inchiriat spatial respectiv cu scopul de a arunca mreaja Evangheliei in acea zona foarte populata a orasului nostru. Incercam prin programele de evanghelizare de la Flora sa iesim cu Biserica in afara zidurilor, acolo unde oamenii locuiesc.. Avem nevoie de rugaciune pentru a vesti cu indrazneala mesajul Evangheliei.
       Sa ne rugam  pentru echipa de cantareti si predicatori care vor sluji acolo. Sa ne rugam pentru ca Duhul Sfant sa capaciteze si cantaretii si predicatorii pentru a face cu eficienta aceasta lucrare pentru Gloria Domnului si mantuirea celor pierduti din orasul noastru.

Judecători 2:10 „Tot neamul acela de oameni a fost adăugat la părinţii lui şi s-a ridicat după el un alt neam de oameni, care nu cunoştea pe Domnul, nici ce făcuse El pentru Israel.”

Eu nu am văzut multe minuni explicite, în sensul de manifestări supranaturale, încălcarea legilor fizice. Am trăit experiențe de neuitat care mi-au legat inima de Dumnezeu, momente care nu le voi explica niciodată, oricâte cuvinte aș folosi, pentru că nu s-au inventat cuvinte pe măsura acestor trăiri. Scepticii pot zâmbi, dar inima care a bătut în ritmul inimii Lui, care a fost copleșită de prezența Lui Dumnezeu, care a gustat și a văzut că „bun este Domnul”, înțelege bine despre ce vorbesc.

Și totuși, n-am văzut morții înviind, nici orbii căpătându-și vederea, nici șchiopii umblând sau leproșii fiind vindecați. Dar am văzut păcătoși întorcându-se la Dumnezeu și am fost martor la frângerea inimilor. De fapt, cea mai mare minune a fost când Dumnezeu m-a convins să-L urmez pe El. Și nu a folosit bota, ci m-a zdrobit prin dragostea Lui, dragoste care am văzut-o atât de reală în oamenii Lui, dragoste ce mi-a sfărmat scutul aroganței și răcelii mele.

Fac parte dintr-o generație destul de dezavantajată istoric....... continuare

Scris de Nicu Mntean

M-am hotarat: "Voi petrece 5 ore pe zi cu familia". Daca se poate mai mult, cu atat mai bine."Imposibil, fii serios, nu se poate asa ceva" au comentat prietenii."

Parca am muri toti de foame, asa de disperati cautam sa avem cate 2-3 servicii. Oamenii de afaceri traiesc mereu cu stresul ca maine nu vor mai avea bani sau ca vor pierde "astea toate, care le-am stranscu mainile mele

Ne luptam din greu sa facem bani". apoi imprumutam de la banci sau de unde putem, ca sa avem un scop nobil pentru care muncim ca "work-ahoolicii" - "Datoriile trebuie platite, draga!". De parca vecinii au facut datoriile, nu noi. Mai rau de cei care nu au nici macar apartament, casa sau masina.

"Dar oricum nu se mai putea cu rabla aia veche de Ford sau Volkswagen". De Dacie nici sa nu mai vorbim. Si mobila din bucatarie trebuie schimbata. Si calculatorul copilului. Si paltonul sotiei. Si faianta din baie. Si atat de mult lucram sa le fie lor bine, incat pana la urma unii isi schimba .... chiar sotia si copiii...

Firma ne da masina la scara si laptop. Celular de la firma. Poate chiar haine, sa fim "prezentabili", si miel de Pasti. Salopete de rezerva, scule "nemtesti", masa gratuita.
Dar, in schimb, devenim "scalvi pe plantatie", de la 8 dimineata la 11 noaptea, de luni pana sambata.Duminica suntem franti de oboseala, cu greu ajungem la biserica. Uneori lucram si duminica.

Pana aici aproape ca nu e nimic rau.
Dar copiii??? Unde ne sunt copiii?
Dar sotia??? Cu cine ne-am casatorit?

"Ei trebuie sa inteleaga! Doar pentru ei ma zbat."

Cunosc pe cineva care are un baiat adolescent. Tatal baiatului lucra intr-un oras apropiat, dar economisea banii de naveta si venea acasa doar de vineri seara pana luni dimineata. Baiatul a crescut in biserica, a fost un copil cuminte, pana cand... nu a mai fost cuminte...De fapt toti membrii familiei erau "in biserica". Pana cand "barca" a inceput sa se clatine. S-au gandit chiar la divort, dar de dragul copiilor si de rusinea societatii au renuntat.
In schimb, baiatul nu a renuntat la drumul spre iad. Cand tatal a incercat sa stea de vorba cu el, baiatul parca avea raspunsul pregatit: "Da' TU CINE ESTI ? Cine te crezi tu sa-mi spui mie ce sa fac? MIE BUNICUL MI-A CITIT POVESTILE. Tu cine esti?"

Credeti ca exista termen de comparatie pentru durerea unui tata caruia propriul sau baiat ii spune: "Da' tu cine esti?"
Care a fost castigul aici? Banii de naveta!
Care a fost pierderea? Relatia rupta si un suflet (al propriului copil) angajat pe drumul spre iad.

Vreti sa vorbim si de familiile destramate dupa anii '90, cand toti se imbulzeau sa lucreze "afara", in Occident? Barbatii plecau cate 3-6-9 luni. Altii chiar...9 ani. In Germania, SUA, Italia, Israel sau pe unde se putea. Pana la urma au plecat si femeile - in Grecia, Turcia, Spania sau aiurea.Pentru multe dintre acele familii, care este castigul acum, dupa ce se trage linie?
PRAF SI PULBERE ! Si familiile respective, si copiii, si constiintele si sufletele oamenilor.

Imi amintesc ca am crescut intr-o familie foarte echilibrata.In fiecare dupa-masa, la "3 jumate" (15:30), tata intra pe poarta. Venea de la serviciu, iar serviciul lui il...uita intotdeauna la... serviciu. Nu discuta acasa probleme de serviciu. Mama era casnica.(Uau! Sa-i spui astazi unei femei "de cariera" ca ar fi mai bine pentru copii si familie ca ea sa fie casnica...)

Aveam un fel de "ritual" al familiei in fiecare zi. La 16:00 mancam cu totii impreuna, apoi lucram impreuna in gradina, reparam impreuna ceva la casa, puneam zacusca, compot, facem teme, mergeam la biserica, etc. Dar aveam un pilon de siguranta in fiecare zi: "Tata la '3 jumate' intra pe poarta si petrecem dupa masa si seara impreuna.\" Si fiti convinsi ca tata nu se adancea niciodata ca o "leguma" in stirile de la televizor, nici mama in telenovele, ca o alta "leguma".

Este adevarat ca de multe ori mancam "o felie de pita unsa", dar nu ca eram saraci, ci ca asa era scenariul in filmul respectiv. Si eram bucuros si fericit, si eu si tata si mama si fratii mei.
tata implineste luna aceasta, cu ajutorul Domnului, 80 de ani (mama a plecat la Domnul). Dar credeti ca mi-a trecut vreodata prin cap sa-i spun: "Pai nu mi-ai dat si nu mi-ai facut"? Niciodata!
M-AM SIMTIT IUBIT SI MI-A FOST DE-AJUNS.
Mi-e asa de drag sa stau de vorba cu el despre orice, si sa-l ajut la cate ceva pe langa casa.

In zilele noastre, cand mai mult de jumatate dintre copii cresc in familii monoparentale, doar cu mama, sau cu un parinte vitreg, ca "Tata ne-a parasit cand am fost eu mica. A plecat cu alta.", cum poti sa vorbesti de un ritual al familiei, in jurul Domnului Isus si a Bibliei?

Astazi multe servicii sunt de la 9:00 la 18:00. Copiii vin acasa de la scoala, gasesc casa pustie si goala, si atunci se simt singuri, tristi si incurcati de lumea asta prea complicata. Drept urmare, se afunda in Internet, televizor, pornografie, relatii dubioase. O buna parte dintre copii sunt distanti, rebeli, neadaptati, descurajati, in depresie si cu rezultate slabe la scoala. "URLA" DUPA RELATIA CU PARINTII SI DUPA DRAGOSTE.

Este normal sa mergi la serviciu si sa iti castigi existenta. Este normal sa evadezi de acasa din cand in cand, pentru o plimbare de unul singur. Dar unde este limita dintre normal si anormal?

"Eu NU am avut, dar copiii mei vreau sa aiba, sa nu mai sufere si ei". si ii bombardam cu biciclete, role, tricouri, electronice. Dar... "DACA DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E". Si fiti siguri ca dragostea nu se masoara in lucruri materiale, la fel cum nici vantul nu se masoara cu galeata.

Am cunoscut un om de afaceri de succes, care la ora 5 dupa-masa intra in casa si petrece tot restul zilei cu familia. si cu celularul inchis. Felicitari !

Fiul nostru, de 11 luni, se taraste prin bucatarie de-a busilea, in "patru labe". De multe ori alege ca tinta preferata... galeata de gunoi.
Doamne, da-ne intelepciune sa renuntam sa ne mai taram "in patru labe", in coate si-n genunchi, dupa gunoaie.

Acum, ti se pare mult 5 ore pe zi cu familia?
Daca vrei sa-ti echilibrezi barca si sa-ti castigi casa, nu e mult 5 ore pe zi cu "ai tai".
Daca vrei sa... "economisesti banii de naveta"... tu decizi scenariul in acest film... Dar finalul nu-ti mai apartine.

Autor: Ioan Ciobota